Epoca, cu personaje cu tot

Se ia o foarfecă ascuţită bine
Se testează pe ambele părţi
Foarfeca
Să lucească,
Să sclipească
Să taie bine
Se taie apoi amintirile în patru
(Egale sau nu, părţi să fie)
Se taie firele, toate firele
Până la ultima silabă

Continuă să citești Epoca, cu personaje cu tot

Reclame

Coana Mare şi digitalizarea

Coana Mare se născuse în altă epocă şi asta se simţea. Pur şi simplu Coana Mare nu mai înţelegea lumea în care trăia, îşi tot căutase Coana Mare reperele până într-o zi de marţi la ora zece dimineaţa când şi le găsise. Existau întâmplări cărora Coana Mare le ataşa o importanţă hotărâtoare. Întâmplarea făcuse să plece fi-su cel mare “dincolo, cu familie cu tot, într-o marţi pe la zece”.

Continuă să citești Coana Mare şi digitalizarea

O anume explicatie la un anume text

Pentru că sunt defazată (a se înţelege un pas înaintea sau unul în urma epocii) şi pentru că mi s-a demonstrat  „negru pe alb” în stilul „trasa de mânecă de cititori” cum că abstractul cuvintelor mele e mult prea abstract pentru a putea atinge un oarecare scop iniţial – între noi fie vorba scopul meu iniţial nu prea era clar definit căci nu-s nici „pentru sută la sută” şi nici „contra sută la sută”, pentru toate astea şi mai ales pentru că nu vreau să rămân datoare, m-am gândit că ar fi poate momentul să revin cu o explicaţie la articolul cu pricina.

Continuă să citești O anume explicatie la un anume text

Noi suntem epoca

Dacă aş fi avut o umbrela viabilă/fiabilă aş fi arătat-o publicului în toată splendoarea culorilor ne-spălate de timp. Problema e că n-am umbrela viabilă, am doar una cusută cu aţă ne-asortată şi prinsă cu o sârmă într-o contradicţie bătătoare la ochi cu predominanţa coloristică a ansamblului.

Continuă să citești Noi suntem epoca