Când se pornesc să cadă silabele la mine cad bolovan. Ieri de exemplu, au căzut de devenisem aproape piatră. Mă încordasem atât de tare încât m-aş fi vrut cu tot dinadinsul baltă şi nu reuşeam. Strângeam din dinţi, din gânduri doar-doar… Nu şi nu. La un moment dat s-a făcut ora zece şi am stins lumina. Concluziile de rigoare le-am tras doar azi. Este bine când poţi trage concluzii. Este un semn că ai trecut prin lume şi lumea prin tine.
Etichetă: explicatie
Eu caut încă explicaţia oamenilor
Oamenii citesc doar titlurile. Mie nu-mi ies oamenii. Oamenii nu mai citesc textele, oamenii citesc doar titlurile. Oamenii nu înţeleg metafora din spatele titlurilor. Titlurile sunt incompatibile cu metaforele din spatele oamenilor.
Eu sunt incompatibilă cu oamenii. Cu viteza oamenilor de a pune punctul pe i. Cu puterea oamenilor de a inventa semnificaţii. Cu puterea oamenilor de a clasifica semnificaţiile după chipul şi înfăţişarea lor, a oamenilor.
Sunt complet decalată şi o asum
Ceea ce este sigur – da sigur, cert, cu siguranţă cert şi sigur – este că eu nu ştiu, nu vreau, nu pot scrie poveşti care să stoarcă lacrimi, care să întoarcă cu josul în sus, care să macine, să întrebe, să răspundă, să contrazică, să contrarieze, să creeze polemici, să arate cu degetul, să ceară păreri, să smulgă like-uri, să împânzească, să propage, să creeze celebrităţi peste noapte, să împroaşte, să cureţe, să împroaşte din nou, să cureţe din nou. Eu nu pot, nu vreau, eu nu ştiu să scriu ceea ce-şi doreşte publicul să citească. Rândurile acelea care să pară smulse din viaţa cititorilor, faptele acelea cu care toţi, absolut toţi ne identificăm odată şi odată, situaţiile acelea în care toţi,, absolut toţi ne vom trezit odată şi odată dimineaţa devreme cu senzaţia certă, sigură, apăsătoare că nu ni se întâmplă nouă, nu poate să ni se întâmple nouă.
De ce unele cad atât de repede?
Nu ştii… Cad cifre, atât de repede cad cifre. Ai vrea să ştii de unde, ai vrea să ştii cum. Da, mai ales cum. Te-ai duce acolo în vârf de-ai ştii unde-i vârful, te-ai duce acolo în vârf şi ai întreba fiecare cifră de ce cade, cine şi mai ales cu ce ocazie i-a acordat dreptul la cădere.
O anume explicatie la un anume text
Pentru că sunt defazată (a se înţelege un pas înaintea sau unul în urma epocii) şi pentru că mi s-a demonstrat „negru pe alb” în stilul „trasa de mânecă de cititori” cum că abstractul cuvintelor mele e mult prea abstract pentru a putea atinge un oarecare scop iniţial – între noi fie vorba scopul meu iniţial nu prea era clar definit căci nu-s nici „pentru sută la sută” şi nici „contra sută la sută”, pentru toate astea şi mai ales pentru că nu vreau să rămân datoare, m-am gândit că ar fi poate momentul să revin cu o explicaţie la articolul cu pricina.
Inceput. O explicatie.
Mutat aici
De ce nu scriu cu diacritice
M-a intrebat de ce nu scriu cu diacritice si, sincer, la inceput nu am stiut ce sa ii raspund. Mi-am zis « sunt atat de toanta incat nici macar intrebarea asta nu mi-am pus-o ». Apoi, ca sa ies cu fata curata si constiinta ne-napadita de greutatea actului ne-incercat, mi-am re-adresat singura intrebarea neaos, intr-o buna zi de vineri.
Un inceput de explicatie
Ce cred oamenii beti? Multe chestii complet logice vazute prin prisma deformata a unei ratiuni schimonosite de durerea unei existente dusa cu zaharelul, amestecata cu corpuri straine si invartite cu patos pana la urma urmei, ca totul nu este decat o problema de perspectiva si de context.
Abisuri 