Oameni sfori

Oamenii sfori

S-au agatat de lustra

Si s-au tot privit de-a lungul.

Continuă să citești Oameni sfori

Cuscamant

M-au trezit bolovânturi naprasnice bubuite-n usa uriască sculptata in stejar masiv. Niciodata nu mi-as fi putut imagina usa astfel, de obicei o vedeam de la distanta, propușcă greoaie doborata de prea multe secunde tabarate de-a lungul vremurilor. de data asta albastrudnic –ul se intampla cu adevarat. Intai m-am frecat la ochi sa fiu sigura ca stilul meu cunoscut imaginarativ nu-si luase cu totul lumea in cap. Cand mi-au dat lacrimile am incetat frecarea si atunci mi-a venit dintr-o data sa plang. Usa rezista inca eroic dar eu stiam ca orice sadictare are limite proprii. Am intrebat cu un glas cremaculat „cine-i acolo” si un glas turtitan mi-a raspuns in cor „noi, stelutele”. „Ciudat” mi-am spus si am inceput sa pun intrebari. „Numele si scopul”. Pauza lunga….

Continuă să citești Cuscamant

Noua dorinte

Noua dorinte !

Doar noua ? 

Si noua e deja mult pentru doar o viata de om.

Dorinte pentru ce?

Dorinte pentru vise.

Noua in ce ordine ?

Desigur aleatoare! Cum iti pica, cand iti pica.

Dorinte cat de mari?

Cat o farama de speranta, cat o nuca bine coapta, cat marea, cat cerul, cat sa poata prinda viata.

Continuă să citești Noua dorinte