Oamenii sfori
S-au agatat de lustra
Si s-au tot privit de-a lungul.
Etichetă: fabula
Cuscamant
M-au trezit bolovânturi naprasnice bubuite-n usa uriască sculptata in stejar masiv. Niciodata nu mi-as fi putut imagina usa astfel, de obicei o vedeam de la distanta, propușcă greoaie doborata de prea multe secunde tabarate de-a lungul vremurilor. de data asta albastrudnic –ul se intampla cu adevarat. Intai m-am frecat la ochi sa fiu sigura ca stilul meu cunoscut imaginarativ nu-si luase cu totul lumea in cap. Cand mi-au dat lacrimile am incetat frecarea si atunci mi-a venit dintr-o data sa plang. Usa rezista inca eroic dar eu stiam ca orice sadictare are limite proprii. Am intrebat cu un glas cremaculat „cine-i acolo” si un glas turtitan mi-a raspuns in cor „noi, stelutele”. „Ciudat” mi-am spus si am inceput sa pun intrebari. „Numele si scopul”. Pauza lunga….
Noua dorinte
Noua dorinte !
Doar noua ?
Si noua e deja mult pentru doar o viata de om.
Dorinte pentru ce?
Dorinte pentru vise.
Noua in ce ordine ?
Desigur aleatoare! Cum iti pica, cand iti pica.
Dorinte cat de mari?
Cat o farama de speranta, cat o nuca bine coapta, cat marea, cat cerul, cat sa poata prinda viata.
Abisuri 