Zidul

@ Gabriele Diwald

Mă împiedic în prejudecăţi de fiecare dată când aş da să-mi atârn viaţa de zid. Parcă nu se face. Nu aşa. Prea direct. Rosesc… Prea transparent. Prea colorat. Când îmi vine, iau un spaţiu. O pauză. Un pahar cu apă plată. Înghit cu noduri. Nu-mi place apa plată.. O prefer pe cea de la chiuvetă. Si totusi … Prea mult clor. Prea multă „reclamă negativă”. Prea multe prejudecăţi. Mă împiedic în prejudecăţi şi uit ce era să fac. Îmi aduc aminte alţii. Mă fac că plouă cu superficialităţi de doi bani. Iar am inventat un cuvânt. Am inventat multe cuvinte. Aşa se inventează limba. Nu-mi plac limbile moarte. Nu fără tarhon şi puţină maioneză.

Continuă să citești Zidul

Reclame

Undeva la mijloc

Ieri stateam inca sprijinita de spatarul subred al scanului din bucatarie si rasfoiam pagini deja ingalbenite de timp. Geamul era aburit si afara ploua marunt. Lumea din jur era ingropata in ganduri si se ocupa cum putea. Fara calculatoare. Fara Internet. In general fara prea mare interes pentru televiziunea cu program redus. Eu stateam in cercul meu, rasfoiam alene pierduta in ganduri si priveam strada clatindu-mi din cand in cand ochii in apa siroaie. Cartea era mostenita din generatie in generatie si era lipita cu scotch. Paginile erau ordonate dupa ingredintele principale, dupa modurile de preparare si miroseau a multe rasfoieli anterioare. Nu stiam exact ce anume cautam, ma gandeam insa ca-mi voi gasi calea rasfoind pagini deja tavalite in timp. 

Continuă să citești Undeva la mijloc