Cortul

Odata afara ploua alb, linistit, genul de ploaie laptoasa-groasa-untoasa, s-o tai cu cutitul si alta nu. Tunete tunau si fulgerau undeva nu foarte departe, spre stanga, cum privesti spre est, peste mari si tari. Oameni de toate felurile isi plimbau umbrele albe, palavragind de zor, unii criticand timpurile, altii vremurile, toti amagind de fapt doar trecerile.

Continuă să citești Cortul

Toamna si bulzul

Afara ploua alb si miroase a cascaval. Norii sunt afumati, au contur de oi si picura in forma de vaci. Toamna asta pare inca necoapta si e de-a dreptul umeda, mult prea repede umeda, aproape ca nici n-am avut timp sa-mi savurez cu pasiune iaurtul, de atata repezeala. Toamna asta n-a vazut inca mare branza din ceea ce ar trebui sa fie cu adevarat, scurta ei existenta a cascavaluit-o deja. Afumand-o mult prea repede. Acum umbla pe multe carari cautand vara sa-i ceara sfatul. Daca si-ar fi permis luxul unor taclale in jurul unui „fanfan branzuloi”, asta iarna, ar fi invatat ca nu se vine niciodata pe nepusa masa, orice venire e anuntate cu trambite si bulzuri aruncate cat mai sus, amestecate bine cu telemea de oi in puterea varstei si recuperate aproape fierbinti cinci minute mai incolo.

Continuă să citești Toamna si bulzul