Deodata

Si deodata totul se facuse purpura scufundata sub ceva tone bune de apa, singure semnele se mai desluseau, cu ochii pe jumatate inchisi. Si deodata lumea incepuse sa se miste cu incetinitorul, intre doua fermoare ruginite de-a binelea si o fata roz bombon pe langa care ceilalti nu treceau indiferenti, pe langa care ceilalti se simteau obligati sa arunce ocheade mute dar expresive sau doar sa priveasca bine de tot, pana cand intelegeau, unul cate unul, ca o distanta minima se impunea si chiar cu necesitate maxima.

Continuă să citești Deodata

Stare

Ma doare fermoarul, de-atata rugina abia de-si mai reuseste fada existenta. Ii vad doar ochii rosii sub bretonul patrat si ii aud doar din cand in cand oftatul lung si profund, ragusit si infundat de atata amar de vreme. Problema cu rugina este ca se inchide la culoare, orice ai face, procesul intrisec scarmana culoarea pala pana la os si atunci osul se rupe in mii de bucati incompatibile cu supletea odata in floarea varstei. Continuă să citești Stare