Tocmai ce am citit despre EA. Blonda, inca tanara, doi baieti facuti la tinerete cu un argentinian intre timp plecat cu o actrita celebra – bruna, pasiuni cat sa cuprinda lumea de trei ori, fata de chirurg, citita, acaparata de lumea filmului, trei mati tarcati prin preajma, din cand in cand cate o dezbatere provocata – teme culturale, bineinteles – „sa sustinem filmul independent si artistii saraci”, aparitii rare, timiditate – la prima vedere autentica ? – , o vaga asemanare cu o alta EA, lasata undeva departe, trei copii facuti la tinerete cu un EL furat de alta. Din toate spusele altora ma simt aproape de EA, de pasiunile ei, de non-existenta ei publica inaintea zilei Z, de cei trei mati si de dezbaterile profunde. Doar de atat si de nimic mai mult. Dar cine sunt eu sa ma identific prin doar spusele celorlalti?
Etichetă: Franta
Astept autobuzul …
Mestec tacuta minutele agatata doar de mine, putin inclinata spre dreapta – stalpul e deja ocupat si „in juru-i” miroase jalnic. Echilibrul imi este relativ rotativ dar ma bucur totusi ca este. Altii ca mine se fac ca mesteca si ei, plati, banalizati, gri, aproape una cu peretii varuiti in graba de un pictor pare-se ratat.
Viata ca o imagine
Imi spuneam de multe ori ca privind doar drept inainte (scopul mai intai de toate) ratam nenumarate stari de intensitate nebanuita, ca doar fugind de gandurile celorlalti uitam sa-mi privesc propriile simtiri, intr-un dezechilibru invizibil cu ochiul liber dar totusi dezechilibru. De ceva vreme insa m-am hotarat sa remediez situatia.
Forma lipsa caut cu disperare continut
Este incredibil când ajungi constaţi cu câtă uşurinţă sunt puse pe tuşa convingeri până nu demult vândute drept adânc înfipte în sine, înrădăcinate până în măduva fiinţei, acolo departe, de unde totul a pornit. Conştientizând o astfel de stare de confuzie totală îţi şopteşti discret că nimic nu poate fi considerat drept referinţă strict personală şi infinit aplicabilă. Că orice convingere îţi aparţine doar parţial, restul fiind doar umplutură dictată de convingerile celorlalţi sau de un dureros”în lipsă de altceva”. Că, într-un fel sau altul, doar existând în mijlocul celorlalţi te molipseşti de convigerile sau neconvingerile lor, de argumentele sau contra-argumentele servite drept replică la propriile-ţi convingeri.
Citește în continuare „Forma lipsa caut cu disperare continut”
Abisuri 