Mutat aici
Cum devii bubă
La început pică din cer și te întrebi oare unde a fost să nu fie până acum ? Adică cum a putut să fie să nu fie ? Adică mai bine lasă și trăiește clipa. Și o trăiești la maximum. O simți până nu te mai simți. O mănânci cu lingurița. Frișcă aia la care cică n-ai voie. Frișca aia care cică îngrașă și provoacă colesterol. Chestia aia fină și delicată care uitaseși că există. De care uitaseși că se poate. Adică ignoraseși că există.
Jocul de-a frica
Îi era frică. Ştiam că îi era frică. Îmi era frică. Ştiam că îmi era frică. Ne amăgeam de-a frica. Cine se ascundea mai bine suferea un pic mai tare.
Apocalipsa
Cel mai tare mi-e frica de momentul cand nu voi mai avea nimic de spus, cand toate mi se vor parea deja spuse, deja frumos descrise de altii, inteligent analizate si decorticate, povestite si raspovestite, cu si fara metafore, realitate cruda sau putin parfumata, amesteca cu minciuni si re-descrisa, fiecare pe limba lui, fiecare in profunzimea lui, aceasi realitate, o droaie de povesti.
Frica
Mi-e frica. Mi-e frica de emotiile pe care nu mi le mai recunosc, mi-e frica de senzatiile pe care nu mi le mai amintesc si de frisoanele care ma leaga de realitate. Mi-e frica de ziua care incepe cu povara fricii anticipate de la prima raza de soare constienta.
