Perpendicular

@ RhondaK Native Florida Folk Artist

Stau
Pe marginea ta
Și lumea e verde
Din perspectiva mea
Și lumea a albă
În viziunea ta
Cineva a luat
O foarfecă
Și-a creat cărarea
Fix pe la mijlocul nostru
Un pic prin stânga mea
Un pic prin dreapta ta
Iubea matemática
Foarfeca
De-a ieșit ceva
Atât de perpendicular
Pe culorile noastre

Când s-a terminat foarfeca
Cărarea a continuat marginea
Și noi ne-am terminat pe rând
Culorile.

Reclame

Giratoriu

Azi am trecut pe lângă un om cu pantaloni verzi și ochi căprui care privea un gard din sârmă ruginită de la atâta ploaie.  Plouase ieri până la 7 și apoi se gândise dacă să ningă sau dacă să nu ningă. Nu ninsese. Se așternuse doar un fel de pâclă albă, rece și umedă care îmi transformase sufletul în ceva greu de definit.

Continuă să citești Giratoriu

Cu verde cu tot

verde

@ Michael Blakesley

Şi-am luat un creion verde
Şi l-am ascuţit bine
Până mi s-au înroşit degetele
Şi unghiile
Şi gândurile
De atâta creion
Şi apoi am început să inventez semne
Şi am mâzgălit ziduri
Până mi s-au terminat degetele
Şi unghiile
Şi gândurile
De atâtea semne
Şi apoi am luat o foaie albă
Şi-am vrut s-o umplu
Adunând resturi
Toate resturile
Creioane
Semne
Gânduri
Verde
Şi-am uitat de ce vroiam s-o umplu
Şi n-am mai umplut-o
Şi-am lăsat toate creioanele
Toate semnele,
Toate gardurile
Toate gândurile
Şi mai ales
Tot verdele
Să-şi facă de cap
Cu cap
Până peste cap
Până n-am mai fost deloc
Cu verde cu tot.

Mai e puţin şi se face ziuă

Mă îndop cu seara pe stomacul gol, între două îmbucături strivesc un ţânţar „unul mai puţin” mi se şopteşte tandru, aprob, mestec mai departe, gânduri, stele, zile, nopţi, undeva nu foarte departe se aud trenuri, număr vagoanele şi nu-mi ies la număr, mai iau o îmbucătură, încep de la zero spre celălalt capăt, e un tren marfar dincolo de un peron ros de timp, „ce de vremuri” îmi spun strivind stele după stele între două nopţi, e o linişte turbată dincolo de nori, zboară lilieci în stoluri străvezii măcinând posibilităţi, le ignor pe rând pe toate, posibilitatea numărul unu o elimin în lipsa de dovezi, posibilitatea numărul doi o las deoparte, posibiliatea numărul trei … posibilitatea numărul trei n-o mai pun la scoteala, m-am plictisit deja de atâtea posibilităţi, simt gardul negrul şi corcoduşele galbene între doi lilieci negri trece seara, trec trenuri cu vagoane colorate, trec sunete de tot felul, trec şi eu cu îmbucături cu tot, cu ţânţari striviţi şi şoapte tandre cu tot, cu stoluri de lilieci negri cu tot.
Mai e puţin şi se face ziuă.

Manual de utilizare

Împingeţi prostia până la capătul răbdării, testaţi-i răbdarea răbdării insultând-o cu pauze dese, reţineţi-vă respiraţia de-a lungul prostiei, apelaţi la gard, apelaţi la pietre, aruncaţi cu ce vă pică la îndemână, simţiţi-vă şefi, simtiti-vă bine, împingeţi prostia dincolo de limite, impuneţi-va propriile limite, fabricaţi-vă regulile pe măsura prostiei „aici tăiem şi spânzuram, ordinea la alegere”, fiţi nimicuri, căutaţi-vă lupa, oferiţi-vă întru utilizare cu lupă cu tot, termen de garanţie depăşit, proclamaţi prostia drept vitamina bună la toate, înghiţiţi-o de trei ori pe zi cu trei pahare de apă, în trei poziţii diferite în funcţie de unghi şi perspectivă, testaţi-vă prostia pe toate părţile, declaraţi-o bun de utilitate publică, semnaţi în josul paginii şi simţiţi-vă mândru, nu vă uitaţi lupa, zâmbiţi vă rog, şi mâine e o zi la fel de publică, la fel de molipsitoare, spălaţi-vă paharele şi clătiţi-le bine, prostia se transmite !