Mi-am convins creierul că săptămâna începe de marți

Eu când sunt tristă fac mai întotdeauna haz de necaz. Şi-mi iese… sarcastic. Sau cinic. Şi-mi place. Atât de mult îmi place, încât am început să caut situaţiile astea triste cu lumânarea. Îmi pare teribil de rău că v-am întristat, de fapt nici nu era foarte-foarte trist, era doar o înşiruire de situaţii haioase. Aia cu depresia le-a pus capac şi asta face tot farmecul situaţiilor triste. Cum spunea cineva odată, nu ştii de unde sare iepurele dar întotdeauna sare. Adică apare ca din senin când te aştepţi mai puţin, te ia de după umeri şi începe să-ţi şoptească chestii haioase care, vrei sau nu vrei să le crezi, rămân nişte chestii haioase care până la urmă reuşesc să te scoată din ale tale. Pe mine, între două trenuri şi o hoardă de călători nebuni, mă scot din ale mele excepţiile. Acei „uitaţi ai societăţii” care mă salută cu zâmbetul pe buze dimineaţa devreme. Parking-ul miroase a noapte, dar eu le răspund amabil şi trec mai departe zâmbind. Ei nu-mi cer bani dimineaţa devreme, banii îi cer mai pe seară, “să-şi mai ia o bere”, ei mă salută doar de dragul conversaţiei “o zi plăcută vă doresc” şi eu le doresc la fel, dar nu îndrăznesc să le-o spun decât în gând, cum poţi să vrei răul unui om? Acei uitaţi ai societăţii, nu sunt niciodată în grevă. Ei sunt excepţiile de la grevă.

Continuă să citești Mi-am convins creierul că săptămâna începe de marți

Şirete

Îmi leg gândurile cu şirete negre, e vremea şiretelor negre, dincolo de norii groşi, ghete maro de piele întoarsă lasă urme întoarse pe dos, urmele din urma şiretelor, gândurile din urmă urmelor. Număr paşii, un pas, încă un pas, între două intonaţii răsuflate paşii se numără singuri, un picur de pas, încă un picur de pas, ploaia plouă cu paşi şi gânduri legate cu şirete negre, negrul ţiuie înalt, departe e grevă, zgomotele au tăcut, se aude numai ţiuitul şiretelor negre, ploaia gândurilor soarbe doi paşi număraţi de unii singuri, drumuri drepte scurg astfaltui gri şi timpul îşi numără secundele, secunda şapte-sute-şapte îşi aşteaptă picurată rândul, rândul îşi leagă paşii cu şirete negre, e vremea şiretelor negre şi a grevelor neanunţate.