Vreau să urăsc !

Vreau să urăsc ! Să urăsc până la vârful degetelor, să mă doară de atâta ură şi să cadă unghia cu ură cu tot. Să mă doară până în carne şi să mă scufund în durere până mâine. Până poimâine. Până la următoarea unghie să mă scufund până nu mai pot şi să uit că n-am mai urât până atunci.

Continuă lectura

Concluzia care nu se vroia trasă

N-am starea necesară facerii
Am încercat mai întâi negrul
Şi n-a ieşit decât gri
Şi apoi albul şi verdele
Şi toate consoanele
Şi le-am lipit în fel şi chip
De-am umplut garduri
Şi gardurile s-au rupt
De atâtea goluri
Şi golurile de atâta gri
Au devenit deodată bălţi
Şi bălţile de atâta negru
Şi-au luat gândul
Şi odată cu gândul
Au dispărut şi cuvintele
Şi pauzele dintre cuvinte
Şi, între două pauze, au apărut semnele
Chestiile alea mici, premonitorii.

Continuă lectura

Ai naibii ani !

E o vreme să-ţi baţi cuie în tâmplă. Să-ţi înfigi nuiele în ochi şi scotch peste buze. E o vreme să tragi de aţă pâna se rupe şi, dacă nu se rupe, să o rupi tu, cu dinţii tăi albi şi bine frecaţi. E o vreme să omorî toţi puricii. Toţi păduchii. Să dai cu petrol până îţi ia pielea foc şi, dacă nu vrea să ia, să iei tu foc în locul ei. Cu piele cu tot.

Continuă lectura

Ultima zi

Mi-am tras pe cap hanoracul gri, tu ţi-ai descheiat nasturii de la cămaşă. Unul câte unul până ţi s-a făcut sete, ai cerut un pahar şi eu ţi-am dat voie. Era dreptul tău. Apoi ne-am zâmbit şi ne-am despărţit. Eu cu imaginea cămăşii, tu cu tot restul. Cam asta a fost.

De atunci colecţionez nasturi.

Plouă cu nimeni

Plouă cu nimeni şi tu continui să scrii. Tu continui să te îmbraci în cuvinte înmuiate de ploaie. Ud până la ultima silabă, tu continui să nu mai exişti. Eşti undeva între două adrese, ascuns între un pseudonim ales la întâmplare şi o imagine cu flori şi cu cer şi cu soare, aleasă la întâmplare.

Continuă lectura