Nu-mi place nici sa sterg praful si nici sa duc gunoiul. De-a lungul unor ani multi si buni mi-au fost cele doua indeletniciri principale, in lipsa acuta de orice altceva. Rufele le intind intr-o relativa nostalgie dupa vremurile cand gerul le usca pe gratis si eu le strangeam tepene si le asezam frumos pe usa de la bucatarie, „sa-si revina”.
Cand privesc acum, ani dupa, rufele proaspat asezate pe sarma de deasupra cazii albe sau sacul de gunoi cilindric plin ochi sau chiar si sifonul „de unica folosinta” alb murdar asteptandu-si randul la urmatorul sac, biodegradabil si el, imi spun spasita si putin melancolica, ca fac parte totusi dintr-o categorie favorizata, imi spun ca fac parte totusi din categoria oamenilor norocosi.
Abisuri 