De fapt am un gust uşor amar. Uşor trecut, ofilit de atâtea întrebări fără răspuns. Nu mi-au plăcut niciodată pupăturile înfocate. Nu mi-au plăcut niciodată pupăturile de nici un fel. Adică nici în versuri, nici în proză, nici între linii, nici între spaţii. Nici măcar între puncte.
Citește în continuare „Eu sunt epsilonul acela nesemnificativ”
Odata afara ploua alb, linistit, genul de ploaie laptoasa-groasa-untoasa, s-o tai cu cutitul si alta nu. Tunete tunau si fulgerau undeva nu foarte departe, spre stanga, cum privesti spre est, peste mari si tari. Oameni de toate felurile isi plimbau umbrele albe, palavragind de zor, unii criticand timpurile, altii vremurile, toti amagind de fapt doar trecerile.
Ne povestea că nu îi plăcutse niciodată kiwi-ul, nici lui, nici soției lui. Nu știa exact de ce, probabil pentru că îl considerau mult prea simplu, mult prea mic și mult prea verde.
Când i s-a născut fată, și-a propus să fie un tata model și, imediat după primul an de viață, a încercat să o obișnuiască cu de-acum celebrul „nici o masă fără fructe”. A început relativ simplu și verde, un fruct mic imediat după masa de prânz, aproape rotund, c$ate putin, cu lingurița. Copilă mușca, simțea și înghițea în tăcere. Apoi zâmbea și mușca din nou. Privind-o, mulțumea sorții pentru simplitatea actului și rezultatul scomptat și continua identic zile în șir.
Abisuri 