Poarta

Poarta era verde-fier si incepuse sa rugineasca pe la incheieturi. Incheieturile le ungeam cand scartaiau prea tare dar ruginei nu parea sa-i pese: ea avea calea ei batatorita si basta! Creta scartaia melodios pe suprafata plata si lasa in urma firisoare fine de dare albe, praf imprastiat in patru zari. Eu tineam creta in mana si apasam delicat perpendicular exact pe mijlocul portii. Scriam ganduri, imi placea teribil sa le vad expuse, asa goale si in vazul tuturor. Le scriam si le lasam acolo peste noapte. A doua zi de dimineata le priveam, uneori scurse de ploaie, alteori intacte. Le numaram rar si imi spuneam de fiecare data ca mi-ar fi fost buna o poarta putin mai incapatoare.

Aveam atatea de spus.

Continuă să citești Poarta

Reclame

Undeva la mijloc

Ieri stateam inca sprijinita de spatarul subred al scanului din bucatarie si rasfoiam pagini deja ingalbenite de timp. Geamul era aburit si afara ploua marunt. Lumea din jur era ingropata in ganduri si se ocupa cum putea. Fara calculatoare. Fara Internet. In general fara prea mare interes pentru televiziunea cu program redus. Eu stateam in cercul meu, rasfoiam alene pierduta in ganduri si priveam strada clatindu-mi din cand in cand ochii in apa siroaie. Cartea era mostenita din generatie in generatie si era lipita cu scotch. Paginile erau ordonate dupa ingredintele principale, dupa modurile de preparare si miroseau a multe rasfoieli anterioare. Nu stiam exact ce anume cautam, ma gandeam insa ca-mi voi gasi calea rasfoind pagini deja tavalite in timp. 

Continuă să citești Undeva la mijloc