Nu-mi plac gândurile bătute-n cuie
Rugina îndoaie aproape toate principiile
Prefer cuiele
Doar cuiele
Sau doar gândurile
Gândurile sunt ca frunzele
Când e să li se destrame
Li se destramă galbenul în contact cu iarba
Amestecul acela neaşteptat
Sifonează parametrii normali
Trezindu-ne la realitate
Prea multă normalitate uzează
Prea multul e ca şi cuiul
Înfipt în inima gândurilor
Ruginit până peste măsură.
Nu-mi plac gândurile bătute-n cuie
Rugina doare.
Etichetă: iarba
Stincky
Stăteam într-o iarbă şi deasă
Şi mai ales verde
Genul acela de verde
Care îţi ia ochii
Cu gene cu tot
Stăteam lângă un fir de iarbă
Ce-mi luase déjà şi genele
Şi sprâncenele odată cu genele
Stăteam şi ascultam firul
Cum creşte.
Avea o creştere
Într-un fel lineară
Şi-n altfel
Circulară.
Undeva nu foarte departe
De tot
Portocaliul motanului
Miorlăia pisiceste
Iar albul jegos al căţelului
Lătra voiniceşte
Le era atât de foame
Şi atât de intens
Încât erau gata
Să ignore verdele
Cu iarbă cu tot.
Îi priveam printre firele
În creştere
Şi le admiram ignoranţa
Propriului “Eu” şi-mi spuneam
“Evoluţia cere sacrificii
Negarea eu-ului e unul dintre ele”
Undeva printre două fire
Încă verzi
Cineva adaugă din propria experienţă
“Întotdeauna o pornesc pe calea cea bună… Numai că, pe parcurs, reuşesc cumva să mă-mpiedic“
Priveam apoi şi motanul
Şi câinele cerşind eu-uri după eu-uri
Şi-mi părea atât de rău
Toate eu-urile fuseseră roase de iarbă
Cu verde cu tot
Şi spuneam “Intenţia contează !”
Nici motanul şi mai ales nici câinele
Nu mă credeau pe cuvânt
“Cuvântul e fudulie” îmi spunea bunicul
Odată, demult
Şi cineva era complet de acord
Şi cu motanul
Şi cu câinele
Şi mai ales cu bunicul
“Se mai spune şi că “drumul spre iad e pavat cu intenţii bune ““
Stăteam într-o iarbă şi deasă
Şi mai ales verde
Şi trăgeam linie după linie
Mai întâi câteva puncte
Mai apoi o sumedenie de linii şi puncte
“Intenţia ca intenţia, să nu greşim direcţia “
Volutie
Afisul anunta negru pe alb-galbui „acesta este un camp experimental in mijlocul orasului”. Si apoi dadea definitia campului pentru cei ce nu apucasera inca sa-l vada „in carne si oase”.
Campul experimental constituia un tablou salbatic, culori amestecate de lungimi variabile de buruieni diverse si din cand in cand cate un mac. Rosu.
Citind anuntul mi-am adus aminte de cireada de vaci pe peluza din centrul orasului, o secventa imortalizata intr-o fotografie color cu text explicativ „acesta este un experiment in cadrul campaniei de re-echilibrare a naturii si a repopularii urbane cu specii de pasari demult plecate”.
Privind campul si cu gandul la vaci mi-am amintit de campurile copilariei, salbatice, ne-uniforme, pline de maci si ierburi de tot felul si m-a luat cu o confuzie totala.
In definitiv, in ultimul timp, am evoluat sau am involuat?
P.S. A gasit cineva legatura intre vaci si pasari?
Asortez
La pascut
Mi-am lasat gandurile libere, la pascut. Se zice ca ar face bine la ten, ar mentine forma si ca in definitiv asa s-ar cuveni la fiecare inceput. De primavara de exemplu. Ca este la moda.