Abureala

Ora se scurgea liniştită
Printre nici o urmă de nor
Şi nici o urmă de somn
Cerul se dădea la vale
Un albastru enorm
Lumina înţepa cu ardoare
Creştete, priviri, albul ochiului drept
Muşcatele creşteau vesele la soare
Ideile nu se îngrămădeau,
Întârziau pe drum, motive diverse
Curgeau la vale.

Continuă să citești Abureala

Treziti-ma!

Nu mă mai trezeşte nimic
Nici inepţiile dictate de o simplitate-tendinţa
Tendinţa-repede-în-tot-felul-de nuanţe
Nici moliciunea clipei prelungind spaţii
Spaţii odată verzi toate
Nici pauzele
Nici dreptăţile
Şi mai ales nici ne-dreptăţile
Nu mă mai trezeşte nimic
Lucrurile par aşa cum poate chiar sunt
Petrecute toate.

Continuă să citești Treziti-ma!

Scopul si mijloacele

Se spunea ca si-ar fi tinut un prohod cat o duminica ploioasa de iarna atunci cand, cu un  aer funerar agatat de o spranceana, ar fi realizat intr-un sfarsit ca toate ideile oricat de bune si chiar lipsite de mirosul sumbru dar caracteristic al samburelui de initiativa, toate ideile il lasasera balta, mâl descompus in particule verzi suflat cu glazura mov pe margine si multe, da, chiar foarte multe regrete pe cat de autentice pe atat de tardive, sentiment descarnat de a dori ceva cu tot dinadinsul si nu a putea nici acoperit de un giuligiu bleu-marin aruncat fara intentie vadita si lasat acolo, tesut de calitate discutabila, fire vechi cu gauri mari, aspect cadaveric, tendinta putregai si-n rest doar un zambet, genul acela de zambet mortuar si vizibil molipsitor.

Continuă să citești Scopul si mijloacele