@ Alexander Andrews
Hai să ne jucăm de-a jocul
Tu ai începe cu o literă
Eu aş continua cu o viaţă
Un sentiment enorm tras pe o aţă
(Sfoara ar fi fost prea groasă)
Un indiciu oarecare
Aruncat la întâmplare
Etichetă: idiot
Durerea degetului mare
@ Andrei Lazarev
Îmi calc degetele pe rând cu fiecare talpă şi apoi mă plâng că mă doare şi calc din nou pentru că aşa sunt eu, îmi place să mă calc, să mă tăvălesc în noroi şi apoi să mă arăt lumii aşa, tăvălită şi apoi să mă plâng că mă vede lumea aşa cum nu ar fi trebuit să mă vadă.
Un pic mai puţin
O îngropase sub tona ei de inepţii. O acoperise bine cu explicaţii justificate. Raţionale. Ea ştia, bănuia tona. Era o tonă logică, vizibilă cu ochiul liber. Ea avea ochelari de cal. O acceptase drept alternativă şi acum o regreta. O tonă şi un pic, picul acela justificat, picul acela bănuit.
Tare ciudă mi-a fost pe mine că te-am crezut
Îmi vorbeai de Patagonia în fiecare seară. ”Să alunece mai bine carnea cu pâinea, să se ducă, aşa, poate fără gust”. Şi aluneca. Se ducea. Al naibii de bine şi lin aluneca.
Cu ochii mari şi ficşi aluneca. Fixam un punct undeva pe peretele gros din faţă şi înghiţeam. Îţi înghiţeam cuvintele cu pauze cu tot. Cu spaţii şi cu semne de punctuaţie cu tot şi mi-o imaginam departe, inexistentă. Patagonia, ţara aceea inventată întru binele meu, al copilului. Să mănânce bine copilul, să se sature copilul. Să crească mare copilul. Aşa, inexistentă mi-o imaginam, sălbatică. Îmi plăcea la nebunie să mi-o imaginez.
Citește în continuare „Tare ciudă mi-a fost pe mine că te-am crezut”
Balena
Parcă-aş fi vorbit eu. Ca să vezi ! Şi mie mi s-a făcut frică de balene. De când am realizat cât de mult oxidează sucul gastric. E indicat să ieşi din când în când să vezi ce face „lumea a treia”. Sau a doua. În fine, să vezi ce face lumea aia pe care toată lumea o arată cu degetul. Dacă nu ieşi să vezi ce şi cum rişti să te strici. Adică să rămâi în circuit închis, tu cu regulile idioate ale celorlalţi.
Abisuri 