Afet

Tai castravetele în patru părţi aproape egale, privesc verdele dincolo de perdeaua puţin pătată, pagina îngălbenită de timp, gust verdele lipindu-mi-l de ochi, giulgiu împotriva unui orgoliu mai vechi, şterg cu mâneca stângă pleoapă dreaptă, ceapa pişcă repetat, un război de-a”cine pişca mai tare”, privesc printre două pişcături lama groasă a cuţitului, lama lată a cuţitului, lama aproape verde a cuţitului, mă avânt în marş forţat spre pată-pagină îngălbenită de timp, privesc prin ea, dicolo de ea aventura cunoaşterii urlă printre picurii deşi, cade ceaţa, perdeaua fină devine una cu castravetele tăiat în patru, castravetele tace stingher rupt în patru bucăţi aproape egale, amestecat cu lemnul tocit al “cârpătorului” prea mic şi prea vechi, prea bun, castravetele zace forţat între două lame groase, oţel viguros, străpungere forţată între două părţi aproape egale, zgomot mult pentru nimic, doar câţiva picuri şi un verde crud. Groaznic de crud.

Continuă să citești Afet

Reclame

Dantela

Calci apasat pietrele inegale, numarandu-le colturile printre marginile mangaiate de timp si ascultandu-le trecerile, in soapta. Oameni grabiti trec pe langa tine, tu te uiti la ei fara sa-i vezi cu adevarat, povestile lor trec printre povestile tale mergand mai departe, tu le privesti doar printre ganduri si fatade in caramida gri, marunta, tu le privesti doar de departe printre turnurile vechi si printre ceasurile vechi in umbra felinarelor, tu le privesti doar dincolo de arcade si zambesti timid, in gand.

Continuă să citești Dantela

Viata ca o imagine

Imi spuneam de multe ori ca privind doar drept inainte (scopul mai intai de toate) ratam nenumarate stari de intensitate nebanuita, ca doar fugind de gandurile celorlalti uitam sa-mi privesc propriile simtiri, intr-un dezechilibru invizibil cu ochiul liber dar totusi dezechilibru. De ceva vreme insa m-am hotarat sa remediez situatia.

Continuă să citești Viata ca o imagine