E atât de cerc întâmplarea
Și atât de linie capătul
Încât tind paradoxal spre infinit la stânga
Experimentul clonei
Îmi face o imensă plăcere să număr linii. Mi-au luat-o degetetele înaintea gândurilor şi număr la infinit. Un infinit într-o buclă infinită de cifre. Îmi face mare plăcere să amestec cifre.
Infinit
Arunca cu firimituri de paine
In toate clipele : marunte, absolute, involuntare
Iar cand firimiturile deveneau teanc
Si clipele balta
Inchidea ochii strans de tot
Si trecea repede la altceva
Strangand strans timpul intre pleoape.
Iluzii
De fapt nu ignor trecerea
O ascund doar bine
In buzunarul de la piept
Caci dulcele amanarii persista
Mult dupa, creand doar senzatia
De infinit.
