Nada

Mi-s fără pic. Au intrat în sac şi şi-au tras sfoară. Una galbenă, tare de tot. Şi tot aştept să pice şi aştept degeaba. Mai c-am deprimat de atâta aşteptare. Am fugit. Am hălăiduit. Am vizionat. Am ascultat. Am devenit una cu canapeaua. Una cu televizorul. Nu e bine să devii una. Ştiu şi continui să devin. Ignor şi mă prefac.

Continuă lectura

Revino !

Ce-mi place când revii
E ca şi când s-ar desface Pământul
În două jumătăţi inegale
Şi ar umple toate golurile
Toate spaţiile, toate nimicurile
Cu câte puţin din tine
Şi apoi cu câte puţin din mine
Şi tot aşa
Cu câte puţin din noi.

 

O insulă pustie

Îşi pierduse jumătatea undeva în ochii oamenilor pe langă care trecea, se pierduse printre gândurile oamenilor pe lângă care trecea, oamenii nu o priveau, treceau, se duceau într-ale lor, oamenii nu aveau timpul necesar „întâlnirii”, ea le simţea absenţa în umbra trecerii, o adiere blândă, o poveste golită de conţinut, o blândă poveste adiată în patru zări, îşi pierduse interesul pentru poveştile oamenilor, nu le simţea decât umbra îndărătul trecerii, îşi pierduse forţa de a trece peste aparenţele trecerii, isi pierduse rezonanţa cu umbrele ascunse dincolo de aparenţa trecerii, îşi pierduse jumătatea şi odată cu ea se pierduse pe ea, se lăsase să treacă ne-intenţionat dezinteresată, să se scurgă pic cu pic până la picul final, devenise asemănarea supremă cu oamenii, se lăsase contopită cu oamenii, ameţită de oamenii şi poveştile lor goale, se lăsase invadată de oameni şi vieţile lor minabile, se năruise pic cu pic între vieţile minabile ale oamenilor, devenise la rândul ei minabilă, o poveste comună, cusută cu aţă albă, fără scop precis şi fără scenariu prealabil, se lăsase dusă de curentul oamenilor, mai întâi o jumătate, pe urmă o a doua jumătate. Se pierduse de tot în mijlocul oamenilor.

Continuă lectura

Spatiu

Eu nu stiu altii cum sunt dar mie cand imi piere inspiratia imi piere fara preaviz si pe durata ilimitata. Si cand piere, lasa asa un fel de spatiu gol in urma ei, o pauza lunga pe care virusii se simt obligati sa o umple cu varf si indesat in pofida tuturor vicisitudinilor injectate cu bunastiinta, factori externi „perturbatori” numai pe prospecte bune de aruncat la „cosul pentru cartoane, hartii si alte din astea reciclabile”.

Continuă lectura

Celui in lipsa de inspiratie

Limpezeste-ti gandurile ascultand nimicul inconjurator. Totu-i relativ, pana si nimicul. 

Un exemplu de nimic cules complet intamplator „ce forma ar avea o para care ar creste intr-o tara fara gravitatie?”

Un exemplu de gand inspirat de nimicul inconjurator complet aleator : o forma si mai diforma. 

Fire !

Patru elefanti, mediu de grasi, stateau agatati de un fir foarte subtire. De departe ne-omogeni, elefantii sopteau chestii intre ei, alandala. Unul, pe la mijloc, indica clar si apasat ca firul nu e doar un moft, un ne-principiu in principiu  util pentru a-si justifica prezenta, firul e un scop in sine poate doar fara sustinere materiala. Ca ar fi putut sopti chestii si fara fir dar ca probabil ar fi vorbit de unul singur si el a vrut sa evite asta caci oamenii gandesc prea mult si interpeteaza mult prea repede totul.

Continuă lectura