De ce nu m-a întrebat nimeni nimic?

Îmi aduc aminte cu precizie, era fix cinci şi ceva şi aeroportul era deja plin, capul îmi vuia de muzica compilată de prietena unui şofer de taxi vorbareţ, nişte şi tabele mari, electronice, anunţau un singur zbor anulat, al meu. Îmi aduc amîne cu precizie că m-am trezit ca prin minune cinci minute, nu mai mult, cât să-mi exprim nemulţumirea şi să înghit în sec un alt zbor, cu escală, cât să sorb o decafeinată minusculă, cât să-mi cumpăr o carte. Îmi aduc aminte cu precizie de ezitările în faţa rafturilor pline, de imaginile mişcătoare a titlurilor, de gândul la o a două decafeinată, eventuală.

Continuă să citești De ce nu m-a întrebat nimeni nimic?