Adio SuperBlog

Mi-am umplut limitele cu rabdare si rabdarea cu sperante. O limita, doua limite… Stiati ca si limitele au limitele lor? Pe la a saptea limita mi s-au intepenit gandurile intr-un spatiu profund. Mi-am tras o palma zdravana, m-a durut. Nu visam. Am luat liftul, am apasat pe un buton, am asteptat sa treaca, a trecut, am comandat o “demi-deca-allongée avec croissant si voie buna”. Le-am halit. Gandul tot intepenit. Am dat cu zahar tos, un pachetel, doua pachetele, un pahar cu apa. Spatiul si mai profund. M-am ciupit zdravan de obraz, oamenii din jur m-au privit ciudat, nu le-am zambit, nu aveam de ce, am chemat liftul si am scris.

Continuă să citești Adio SuperBlog