Ploua. Din nou. Mocaneste. Dimineata turna. Cineva imi spune ca ceaiul meu e facut din prafuri. Il ascult si sorb in continuare ascultand ploaia. Suna ud pe frecvente joase. Pasarile echilibreaza ansamblul. Privesc laleaua rosie admirandu-i capacitatea de a ramane EA pe timp de ploaie. Pe timp de grindina. Pe orice timp. Vremurile astea intra la apa tragand totul dupa ele. Laleaua insa … Citește în continuare „Ploaie si semne”
Abisuri 