Cuvintele cădeau late
Îmbrăcând sentimente lungi
Senzaţii reci adunau picuri
Pic-cu-pic se construiau conştiinţe
Ploua cu adeverinţe…
Cuvintele cădeau late
Îmbrăcând sentimente lungi
Senzaţii reci adunau picuri
Pic-cu-pic se construiau conştiinţe
Ploua cu adeverinţe…
Imi vine sa arunc cu pietre in tot ce misca: ganduri, idei, prezumtii de inocenta, cai verzi printre plantele de pe balcon, vise, amageli, impresii puse la uscat, idei in fasa. Imi vin sa arunc cu pietre in toate scopurile fara mijloace si-n toate mijloacele fara scop, sa calc in picioare perioadele de glorie si sinusoidele previzibile, sa ingrop in noroi baltit toate iluziile ne-dovedite.
Anul acesta se poarta uniformele. Tendinta crizei impune umplerea golurilor prin limitarea exceselor. Anumite exceptii sunt desigur acceptate in virtutea regulii “cine face regula are drept la replica in avans de faza”.
Anul acesta imi aduce aminte de copilarie si-mi confirma teoría privind volutia.
Undeva, candva, cineva spunea:
„Nu te amesteca, nu se face, gaseste mai bine o rigla si masoara-ti limitele. Daca nu le gasesti din prima, nu privi in urma, asteapta putin sa treaca, drept inainte. Nu te amesteca, gardurile nu-s facute degeaba, nu le sari oricum, nu le ocoli oricum, alege-ti cu grija sensul si tine-te de el.”