Îşi vedea liniştit de linie

Se ascunsese în spatele unui gând, trăsese bine perdeaua, trăsese bine şi draperia groasă de taft, dăduse drumul la abur, dăduse drumul la dus, privise de trei ori bine în stânga şi tot de trei ori bine în dreapta, se ascusese bine în spatele gândului după ce se asigurase că totu-i perfect „dincolo”. Apoi isi vazuse de treabă.

Citește în continuare „Îşi vedea liniştit de linie”

Linii invizibile

Uneori vreau prea mult şi asta e prea puţin. Uneori-ul lasă prea mult spaţiu liber, spaţiul atrage pauzele şi pauzele atrag tăcerea. Mi se întâmplă să simt că vreau prea mult, mai mult decât îmi simt cuvintele capabile, mai mult decât limitele auto – fixate, mai mult decât puterile calibrate limitelor. Mi se întâmplă şi atunci trag de limite până le simt ruperea, foşnetul cunoscut al desprinderii de etaloanele celorlalţi… Ruperea ca semn, semnul ca senzaţie, senzaţia simbol trasat din dâre, voinţă încătuşată de dâre şi melci.

Citește în continuare „Linii invizibile”

Apocalipsa

Cel mai tare mi-e frica de momentul cand nu voi mai avea nimic de spus, cand toate mi se vor parea deja spuse, deja frumos descrise de altii, inteligent analizate si decorticate, povestite si raspovestite, cu si fara metafore, realitate cruda sau putin parfumata, amesteca cu minciuni si re-descrisa, fiecare pe limba lui, fiecare in profunzimea lui, aceasi realitate, o droaie de povesti.

Citește în continuare „Apocalipsa”

Excel

Am “exceluit” de dimineaţa până seara, linie cu linie până mi-au dat coarne « înformulate ». Mă dor buricele degetelor, aplatizate, schigiuite şi creierul îşi cere raţia zilnică, i-am spus că există şi zile fără dar el tot cere şi eu tot nu-i pot da nimic în schimb. I-am priorizat cererea, de dimineaţă e în capu’ listei dar tot degeaba, când exceluiesc monotonizez monotask şi basta!

Citește în continuare „Excel”