Etichetă: liniste

Cine să mai creadă în semnificaţii?

Bloger Abisuri12 comentarii

Dădeam să dau vina pe an. Începuse în trompete şi surle, căzusem chiar peste lozul acela câştigător, bucata aceea şifonată de 2 lei, şi mă bucurasem. Peste măsură mă bucurasem, aproape că ţopăisem de bucuroasă ce eram. Nu ştiam încă…  Mă amăgeam doar cu semnificaţia simbolurilor înventate de atâta amar de vreme.

Citește în continuare „Cine să mai creadă în semnificaţii?” →

Liniştea cu vacanţă cu tot !

Bloger Abisuri2 comentarii

Îmi simţeam urechile cusute cu aţă albă. Strâns. Lipite de perciuni, irosite îndărătul plasticului nu tocmai ieftin, îmi simţeam urechile neîntamplându-se aproape deloc, iscodind doar firele prin spatelor lentilelor de contact urechile cusute cu aţă albă mureau un pic între fiecare fir, trăgând fără să vrea de aţă cu to cu urechi. Aţa rezista situaţiei, păcănind, urechile nu. Era o zi perfectă de privit urechi cusute cu aţă albă, situaţiile dădeau buluc printre stropii rece de ploaie “ce vara o mai fi şi asta” urlau cât le ţineau timpanele situaţiile şi apoi aşteptau sa şadă. Ploaia.

Citește în continuare „Liniştea cu vacanţă cu tot !” →

Inter arma silent musae

Bloger Abisuri6 comentarii

Dincolo de vuietul voit al liniştii, dincolo de impertinenţa socotită a actului, dincolo de pauze şi puncte, dincolo de toate, tăcerea s-a dorit măcar pentru o clipă, infinită. Obosită de vorbe şi gânduri în vrac, întristată de nonşalanţa semnelor, amuzată într-un fel de uşurinţa cu care oamenii pot trece pe lângă alte nonşalanţe de tot felul, incompatibilă cu tendinţele unui prezent demult trecut, învăluită în speranţa unui viitor în faşă, tăcerea s-a aşternut lungă şi mai ales lată şi incapabilă.

Citește în continuare „Inter arma silent musae” →

Zen

Bloger Abisuri10 comentarii

Ma gandeam ca dadusem peste niste ciudatini diferiti, obisnuiti cu linistea si facand pe dracu’n patru sa si-o mentina in vigoare. Din acest motiv precis – si probabil nu numai – se inconjurasera de trei randuri groase de ce unii numeau cu mandrie „tufisura de calitate superioara” si apoi isi vazusera linistiti, foarte linistiti de treburile obisnuite : presalt(at) fapte la rece, afisurat prezumtii de tot felul, timport(at) si texportat din cele de becluza prioritara – ciudatinii se stiau trecuti prin multe si tocmai din aceasta cunoastere  atat de profunda de sine se tineau departe de problemele inerente tratarii tuturor detaliilor cu aceasi importanta, eliterna ezitare in fata argumentelor supraponderale si a nenumaratilor macarieni, fiecare cu o opinie personala bine definita si o tendinta de surzenie a sistemului semnervos provocata numai si numai in conditii bine stablite, nisipet ravratit de spusele celorlalti si niciodata invers.

Citește în continuare „Zen” →