Mi-s fără pic. Au intrat în sac şi şi-au tras sfoară. Una galbenă, tare de tot. Şi tot aştept să pice şi aştept degeaba. Mai c-am deprimat de atâta aşteptare. Am fugit. Am hălăiduit. Am vizionat. Am ascultat. Am devenit una cu canapeaua. Una cu televizorul. Nu e bine să devii una. Ştiu şi continui să devin. Ignor şi mă prefac.
Ce bine e să-ţi aminteşti. Să devii una cu ce ai fost. Ce bine e să re-fii, să intri în blana ta de „atunci”, să te amăgeşti cu perii aia moi pe pielea aia fină. Fără riduri.
Ce bine e să poţi.
Citiseşi printre rânduri şi-ţi făcuseşi o părere. Părerea ta, cuvintele tale îmbrăcând gândurile tale. Răspunseşi în consecinţă, aliniat la „epoca aceea”, la personajele epocii. Uitaseşi ghilimelele, te crezuseşi pentru o noapte personaj. Visaseşi frumos în noaptea aceea, schimbaseşi epoca şi anii şi îţi fusese tare bine.
Mutat aici
Ora se scurgea liniştită
Printre nici o urmă de nor
Şi nici o urmă de somn
Cerul se dădea la vale
Un albastru enorm
Lumina înţepa cu ardoare
Creştete, priviri, albul ochiului drept
Muşcatele creşteau vesele la soare
Ideile nu se îngrămădeau,
Întârziau pe drum, motive diverse
Curgeau la vale.
(pentru Vax Albina)
Gandurile stau ciorchine pe pervaz
Numarand trecerile
O trecere, doua treceri,
Cuvintele se preling cu dictionare cu tot
Nemaivorbite
Nemaiauzite…
Imi lipsesc cu desavarsire inceputurile de fraza si asta ma macina vazand cu ochii. In lipsa literei mari ma blochez in fata pauzelor din ce in ce mai lungi si sfarsesc prin a citi inceputurile de fraza ale celorlalti.
