Locuri lipite

Există locuri care ţi le lipesc cu scotch de creier şi acolo rămân. Lipite cu scotch. Ceea ce caracterizează astfel de locuri este senzaţia de prea. Prea mult, prea puţin, prea departe, prea singur, prea exagerat, prea puţin important, prea tare.

Citește în continuare „Locuri lipite”

Hăt departe …

Îţi aduci aminte ? Era un avion mare şi gras, plin cu oameni întinşi. Erau oameni peste tot, unii îşi căutau locurile, alţii le găseau, erau acolo locurile dar oamenii nu le vedeau. Erau locuri strâmte pentru oamenii de rând şi locuri mai puţin strâmte. Îţi aduci aminte locul tău? Te zdrobeai de geam, te lipeai şi apoi te scurgeai cu căştile pe urechi. Aşa erai tu, la geam….

Citește în continuare „Hăt departe …”

Eu sunt epsilonul acela nesemnificativ

De fapt am un gust uşor amar. Uşor trecut, ofilit de atâtea întrebări fără răspuns. Nu mi-au plăcut niciodată pupăturile înfocate. Nu mi-au plăcut niciodată pupăturile de nici un fel. Adică nici în versuri, nici în proză, nici între linii, nici între spaţii. Nici măcar între puncte.

Citește în continuare „Eu sunt epsilonul acela nesemnificativ”

Depasita uneori de situatie

Prefer sincer locul dispre culoar. E in general mai aerisit si predispune unui anumit tip de evadare metala printr-o viziune putin mai deschisa asupra lucrurilor. Desigur, cum totul este relativ, orice loc dispre culoar se poate transforma rapid intr-un veritabil cosmar de “puncte de vedere” diferite sportiv argumentate cu coate nevinovate in spinare, incalcari de “spatiu vital” in anumite contexte de trafic peste capacitatea calculata, atingeri mai intotdeauna teoretic nevinovate, dar numai teoretic, etc, etc.

Citește în continuare „Depasita uneori de situatie”