@ Mark Rabe
Există o logică a nespuselor
Tu nu spui în felul tău
Eu nu tac în felul meu
Şi tot aşa
Până la un capăt ales la întâmplare
Există o logică a întâmplărilor
Eu mă întamplu la stânga
Tu continui să nu spui
Şi tot aşa
Până când eu
Sau până când tu
Şi atunci poate.
Sau poate nu.
N-am ce face. Mă joc cu mâinile, cu degetele. Mă joc cu ploaia şi cu cuvintele prin ploaie. Trec prin cuvinte şi mă las să mă scurg. Mi se par atât de străine cuvintele. Prea ude, prea ploaie cuvintele. Mă caut printre stropi, m-am pierdut odată, de mai multe ori printre stropi, stropii ăştia au dinţi şi mai au şi ochi şi în primul şi în primul rând stropii ăştia au sentimente. Aveau sentimente. Citește în continuare „Tocăniţă”
Nu ştii… Cad cifre, atât de repede cad cifre. Ai vrea să ştii de unde, ai vrea să ştii cum. Da, mai ales cum. Te-ai duce acolo în vârf de-ai ştii unde-i vârful, te-ai duce acolo în vârf şi ai întreba fiecare cifră de ce cade, cine şi mai ales cu ce ocazie i-a acordat dreptul la cădere.
Intr-un capat de glezna se reflecta toata unghia intr-o incompatibiliate definita de unii drept batatoare la ochii iar de altii drept posibil de trecut cu vederea. Firisoare fine isi duceau veacul nepasatoare, scrantite poate doar uneori de nepasarea generala in fata gropilor de tot felul, a hartoapelor cat mingea de footbal, a diverselor alte santuri si mormane lasate de pe o iarna pe alta in asteptarea cine mai stie carui eveniment exterior neasteptat capabil insa de a rezolva lucrurile intr-un mod cat mai natural posibil, a umple gropile si a inveli santurilor si cate si mai cate, lista era lunga cat o o zi de post si cereri se mai primeau inca cu orar definit si comunicat larg intru instiintare generala si bagare in seama.
Il ascultam incredula, numarand in gand pierderea-i nepasatoare intre zeci de paranteze deschise la infinit si practic niciodata inchise.
Argumentele aruncate multe si vioaie mi le recunosteam, unul cate unul, aceleasi argumente plasate acum 2 luni intr-o inversa directie.
De catava vreme, intr-un mod absurd de monoton si idiot de irational, mi-am impus singura ca zilele trebuie sa se asemene una cu alta. Ca orice exceptie va fi marcata ca „defect de fabricatie” si va fi returnata la expeditor pentru a fi refacuta in standardele impuse.
Abisuri 