Egoism

Când se pornesc să cadă silabele la mine cad bolovan. Ieri de exemplu, au căzut de devenisem aproape piatră. Mă încordasem atât de tare încât m-aş fi vrut cu tot dinadinsul baltă şi nu reuşeam. Strângeam din dinţi, din gânduri doar-doar… Nu şi nu. La un moment dat s-a făcut ora zece şi am stins lumina. Concluziile de rigoare le-am tras doar azi. Este bine când poţi trage concluzii. Este un semn că ai trecut prin lume şi lumea prin tine.

Continuă lectura

Perspectivă

Eu văd lumea în franjuri
Din cauza ceţii
Şi toată ceaţa asta
Din cauza ta
Dă ceaţa asta din ochii mei
Matur-o, ascunde-o sub preş
Sufl-o departe
Devino ceaţă dacă trebuie
Devino franj
Şi ochi dacă trebuie…

Eu văd lumea prin ochii tăi.

N-a fost să fie

N-a fost să mă caţăr pe un nor şi să trag apa, a fost să cadă singură, pic cu pic, mai întâi o stare plată, apăsătoare, un nor făcut plăcintă, picat din întâmplare – sau poate nu chiar din întâmplare? – sub roţile unei maşini ce trecea taman atunci pe strada în pantă „Ai văzut că i-au şters dungă ? Cum cine ? Ploile”, şi apoi supt până la ultima picătură de diverse dorinţe mâzgălite pe o coală A4 refolosită – îi ghiceam ceva desene vechi, un fel de schiţe făcute „la inspiraţia momentului agrementat de o tărie sută la sută bio”.

Continuă lectura