Egoism

Când se pornesc să cadă silabele la mine cad bolovan. Ieri de exemplu, au căzut de devenisem aproape piatră. Mă încordasem atât de tare încât m-aş fi vrut cu tot dinadinsul baltă şi nu reuşeam. Strângeam din dinţi, din gânduri doar-doar… Nu şi nu. La un moment dat s-a făcut ora zece şi am stins lumina. Concluziile de rigoare le-am tras doar azi. Este bine când poţi trage concluzii. Este un semn că ai trecut prin lume şi lumea prin tine.

Continuă lectura „Egoism”

Anunțuri

N-a fost să fie

N-a fost să mă caţăr pe un nor şi să trag apa, a fost să cadă singură, pic cu pic, mai întâi o stare plată, apăsătoare, un nor făcut plăcintă, picat din întâmplare – sau poate nu chiar din întâmplare? – sub roţile unei maşini ce trecea taman atunci pe strada în pantă „Ai văzut că i-au şters dungă ? Cum cine ? Ploile”, şi apoi supt până la ultima picătură de diverse dorinţe mâzgălite pe o coală A4 refolosită – îi ghiceam ceva desene vechi, un fel de schiţe făcute „la inspiraţia momentului agrementat de o tărie sută la sută bio”.

Continuă lectura „N-a fost să fie”