Sa repetăm !

Trec atât de grase zilele, atât de somnoroase şi atât de leneşe zilele, zici că n-au dat cu nasul „nas în nas” cu orele zilele, trec obeze zilele, se rostogolesc sfere zilele. Cineva a interzis la un moment dat repetiţiile şi atunci au tăcut săptămânile luni în şir, o lună cât un an au trecut săptămânile. Apoi s-a creat excepţia „de luni vom continua şirul repetitiv de zile, ore, săptămâni” şi aşa i-a rămas numele.

Un tot repetitiv, obositor de repetitiv.

Cutia cu capac

Îmi car viaţa cu mine într-o cutie plată, gri, cu capac. Notez oameni, gânduri, senzaţii mutând cutia dintr-un loc în altul, fugărind principii într-un joc de-a „cine pierde mai mullte câştigă”.

E o viaţă gri într-o cutie plată, cu capac, fiecare deschidere face „clic”, fiecare închidere fac „clap”, detectez un oarecare ritm şi trăiesc mai departe notând oameni, gânduri, senzaţii, idei.

Continuă să citești Cutia cu capac

Inter arma silent musae

Dincolo de vuietul voit al liniştii, dincolo de impertinenţa socotită a actului, dincolo de pauze şi puncte, dincolo de toate, tăcerea s-a dorit măcar pentru o clipă, infinită. Obosită de vorbe şi gânduri în vrac, întristată de nonşalanţa semnelor, amuzată într-un fel de uşurinţa cu care oamenii pot trece pe lângă alte nonşalanţe de tot felul, incompatibilă cu tendinţele unui prezent demult trecut, învăluită în speranţa unui viitor în faşă, tăcerea s-a aşternut lungă şi mai ales lată şi incapabilă.

Continuă să citești Inter arma silent musae