De vreo două săptămâni încoace mă îngrozesc din ce în ce mai tare de ceea ce îmi descopăr. Bucăţi lipsă, prost ansamblate, bucăţi de la alţii, puse pe dos, cu faţa în spate. Şi aşa mai departe. Nu-mi amintesc să-mi fi dat vreodată acordul pentru un astfel de măcel. Dar lucruri se întâmplă fără voia nimănui. Se întâmplă şi basta. Rău făcut pentru unii, miere pe pâine pentru alţii.
Abisuri 