În plus

S-au petrecut multe şi parcă m-am petrecut şi eu odata cu ele. Între două studii şi trei texte „din acelea, cu coadă pe post de cap şi puncte, multe puncte în loc de virgula” m-am trezit într-o bună dimineaţă obosită de atâtea cuvinte în van, năpădită de repetări, încercări, iar repetări, m-am trezit într-o bună dimineaţă mâhnită de non-semnificaţia cuvintelor şi de lipsa dicţionarelor la îndemână publicului larg. M-am trezit mâhnită şi arătată cu degetul „până şi mâhnirea ta are iz de metaforă” păreau să-mi şoptească degetele – erau multe degete îndreptate împotriva cuvintelor, atât de multe încât am început să cred cu adevărat că mi s-au îmbolnăvit cuvintele – şi atunci, în acea bună dimineaţă, am intrat într-un fel de contradicţie cu mine, eu contra scopului, eu contra mijloacelor. Mi-am lăsat o pauză lungă între cuvinte şi mi-am văzut utopic de viaţă, între două studii şi multe, multe degete îndreptate într-o aceaşi direcţie, m-am simţit în plus.