Prelungirea “eu-ului” dincolo de timpuri

Raymond Spartacus înainta încet. Îi era frică de spirite. Se trezise brusc, fără să vrea, simţise stropul scurgându-se leneş, atinsese stropul, îi simţise povestea stropului, povestea stropului vorbea despre o călătorie magică, dincolo de timpuri, peste timpuri.

Continuă să citești Prelungirea “eu-ului” dincolo de timpuri

Reclame

Niste oameni

I-am zambit defapt fara sa vreau. Cand m-a privit curios, mi-am mutat privirea un pic pe langa, ca si cum il privisem doar din intamplare. Daca ma intreba ceva, ma gandeam sa-i laud culoarea, o minciuna onorabila la urma urmei. Nu mi-a placut niciodata albastrul dar asta numai cei ce ma cunosc o stiu. Din fericire nu m-a intrebat nimic, a trecut pur si simplu pe langa mine cu niste pungi de rachita goale intr-o mana tarsaidu-si in lehamite niste slapi vechi prin praful fin din parking.

Continuă să citești Niste oameni

Primavara aderenta

Dimineata ploua cu picaturi dese si ude, astfaltul se balacea in balti uitate de iarna si eu inaintam doar in virtutea inertiei spunandu-mi ca unii-s parca facuti sa treaca direct prin mijlocul baltilor la indemnul altora, parca facuti sa le evite cu orice mijloc gasit la indemana.  

Continuă să citești Primavara aderenta

Dezgrop

Ploua de cateva zile, o ploaie deasa de primavara, un pic chiar prea rece pentru luna mai. Cautam ceva si vroiam cu tot dinadinsul sa evitam baltoacele, am luat un taxi cu numar scurt, i-am spus adresa, am purtat o conversatie politicoasa despre vreme, vremuri si cam atat si am ajuns la destinatie, un cartier de blocuri din anii ’80, curatel, intr-o aproape periferie pe care chiar nu o stiam.

Continuă să citești Dezgrop

Pe drum

Inainta tiptil printre salcii. Pe marginea raului drumul serpuia neasteptat, udat de ploaia marunta de toamna timpurie. Nu era atent la drum, inainta din inertie si senzatia ii placea teribil, voit necontrolata. O simpla senzatie pierduta intre mii de alte senzatii. Astfaltul umed se lipea de roti, tandem perfect rodat intr-un ritm cadentat. Afara mirosea a fum de semineu si frigul indoia frunze palite. Geamul il deschisese intentionat, iubea frigul cu miros de fum furisat printre straturi de piele proaspat tabacita. Serpentinele se impleteau intr-un dans nebun dar ritmat cand la stanga, cand la dreapta leganandu-i marunt gandurile. Multe.

Continuă să citești Pe drum