La malul marii

Asta vara mi s-a imbolnavit brusc parul, statea ravasit tot si privea in zare. L-am luat la intrebari fir cu fir, mai intai firele mici, apoi firele scurte si numai la urma firele albe. Am abordat subiectul cumva pe ocolite, intrebarile-mi erau defapt soptite. Mai intai semnul de intrebare, apoi cateva puncte si o exclamare. Firele scurte, timide din „fire”, n-au indraznit de la bun inceput sa se exprime. Au invocat diverse efecte colaterale – soarele, marea, valurile si cate si mai cate. Obisnuita fiind sa citesc printre pauze si puncte, am detectat rapid cateva delasari crunte. Firele scurte s-au dat obosite de atata amar de spuma de mare si vant si lungime lipsa, se ziceau invaluite de nisip fin si des „matreata o fi dar n-am inteles”. Firele albe rasuflau pe apucate, obosite parca de atatea zile traite cumva pe nerasuflate „doar spuma de mare si nisip alb si fin, ni s-au urcat de tot la cap si nu exista chin mai mare decat lipsa samponului divin”

Continuă să citești La malul marii

Masti

Se facea ca aluneca aproape lin, doar din cand in cand o hurducaiala neprevazuta zdruncina linsitea padurii. Se mai facea ca privea absenta pe geamul stang din spate, ca era aprope seara si geamul era deschis larg si aerul intra nestingherit pe unde-l ducea capul, inavaluind totul intr-un parfum de flori de mar. Sau de par. Sau de salcam, nu mai stia exact, in orice caz un parfum de primavara-vara.

Continuă să citești Masti