Vă place menta?

Tipul din faţa mea avea ochelari pătraţi, genul acela de ochelari în pas cu vremea. Era undeva înspre doisprezece şi el se aşezase pe scaunul din faţa mea, îşi rânduise frumos sacul din piele maro pe genunchii strânşi cu grijă, mă privise în treacăt – în acel moment precis îmi dădusem seama că-l priveam cu insistenţa celui care nu văzuse în viaţa lui un sac de piele maro aşezat cu grijă pe nişte genunchi strânşi cu grijă sub un tip cu ochelari pătraţi- şi apoi îşi deschisese cartea la pagina marcată cu un semn de carte imaginat dintr-un bilet de metro deja folosit.

Continuă să citești Vă place menta?

Bomboane de menta

„E un caz social toata mizeria asta sociala din metrou. Lumea se calca in picioare si o doare in cot de altii. Saptamana trecuta mi-au luat aproape pe sus copilul de trei ani. Niste salbatici. Niste ne-educati. Complet insolenti. Lumea asta subterana le-a luat mintile la toti”.

Continuă să citești Bomboane de menta