Am urcat ieri într-un metro deja plin şi m-am împiedicat de un om cu o pălărie neagră. Vroia şi el să urce. M-am retras şi l-am lăsat să treacă, şi-a găsit un loc cu faţa la mine. Mi-am găsit un loc cu faţa la el.
Continuă să citești Mai sunt şi zile din astea
Cat sa masoare un picur? O dimineata obisnuita dintr-o saptamana obisnuita, in fata unei felii obisnuite unse cu un cutit obisnuit – cu varful doar putin indoit si lama tocita – , ornata cu un gem obisnuit si el ? De prune ?
Sunt zile in care am impresia ca merg de-a-ndoaselea. Eu si restul. Zilele astea le miros de cand isi fac aparitia si ma inarmez cu rabdare multa. Multa !
Azi am pierdut doua ore. De fapt, daca ma gandesc bine, nu le-am pierdut ci mi-au fost furate. De sub nas, minut cu minut. Primele zece minute asteptand sa plece, urmatoarele zece minute asteptand sa ajunga. Si dupa acea, tot restul, asteptand sa treaca. Si n-a trecut, ca ar fi fost mult prea simplu si mult prea la indemana tuturor. La un moment dat s-a oprit de tot si pentru o scurta bucata de timp n-a mai fost deloc.
