Cărare pe mijloc şi genunchi paraleli

Aştept să coboare toţi, până la ultimul, mulţi, foarte mulţi alţii trec pe lângă mine ca pe lângă un abur, le adresez câteva vorbe de duh în gând, mă declar – tot în gând – omul cel mai politicos de pe Pământ, omul cel mai civilizat, cel mai bine crescut, satisfăcută intru, mă agăţ de o bară evitând căderea – se pornise între timp trenul – ochesc un loc (încă) neocupat, mă avânt înspre, mă aşez cuminte cu genunchii strânşi frumos, un paralelism involutar de o estetică vizuală nemaiîntalnită, apuc de sacul negru şi-l aşez şi pe el la fel de estetic, la fel de involuntar, închid ochii şi încerc să număr staţiile, nu ajung nici măcar la prima, simt o prezenţă, deschid ochii şi disting o gentuţă roşie cu un slogan alb , citesc „Coca Cola” pe un fond rosu, ridic puţin ochii şi dau de nişte bucle negre, unsuroase, o cărare pe mijloc şi o mică mustaţă.

Continuă să citești Cărare pe mijloc şi genunchi paraleli

Intre doua lumi

De ceva vreme sunt la mjloc. Si mijlocul asta devastator m-a inzestrat cu o dualitate perversa de care cu greu as mai putea spera sa ma mai debarasez vreodata. Cand trag pe dreapta pentru cateva clipe incep deja sa visez la alinierea ordonata a zilelor dictate de legile stangii. Imediat ce adopt alinierea monotona a stangii ma invaluie un dor de duca cu miros de fum la apus, spre dreapta.

Continuă să citești Intre doua lumi

Pe margine, in mijloc

Pe margine, de cand toate inceputurile se tot termina inainte de a se sfarsi, asa m-a luat o lipsa de chef incat nu-mi mai vine decat sa reneg definitiv asteptarea fara sens.

In mijloc, de cand randuri pline de naduf isi tot cauta in van punctul final – degeaba si el – asa m-a luat o lipsa de valoare adaugata incat nu-mi vine altceva de facut decat sa-mi sterg trecutul temporar lasandu-ma incet de randurile altora in schimbul propriilor randuri.

Continuă să citești Pe margine, in mijloc