Miroase a iarnă
Și-mi vine să ning
Odată cu albul
Să mă întind
Odată cu vântul
Încerc să mă sting
Miroase a iarnă
Și-mi vine să ning
Țin pumnii cauș
Să nu mă preling
Odată cu fulgii
Îmi vine să strig
Odată cu șoaptele
Să ating
Miroase a iarnă
Și-mi vine să ning
Etichetă: miros
Un zâmbet în şoaptă
Am văzut dintr-un tren într-o gară două pietre gri pe un perete alb. Privindu-le în treacăt între un minut – poate mai puţin – şi câţiva călători grăbiţi am zâmbit fără să zâmbesc.
„Un zâmbet în şoaptă.”
La mijloc
Omul din stanga mea miroase a un amestec ciudat de ceapa tocata si apoi prajita si aftershave ieftin aruncat la repezeala peste haine deja purtate. Amestecul din staga mea ma duce cu gandul la bunica si ale ei sfaturi intelepte “Sa nu ascunzi niciodata mizeria sub pres, intotdeauna se va gasi cineva sa mute presul din greseala exact cand iti va fi lumea mai draga”.
Izuri
Azi dimineata era aproape ziua si mirosea a mare. Putrezita. Dadea sa ninga si frigul rodea incet si sigur. Oasele.
Trenuri si mirosuri
Miroase a ploaie imbacsita, nimeni nu se sterge de picuri, picurii se acumuleaza unul dupa altul pana cand apar dare lungi pe linoleum-ul albastru deschis. Cand nu reusesc sa se evapore, darele incep sa miroasa si atunci cineva deschide geamul. La nici cinci secunde altcineva striga cat il tin plamanii «inchide domle’ geamul asta, te crezi vara ?».
Nara
Avea pupilele dilatate rau si se bucura ca nu-i metrou. Statea infipta bine in scaunul verde si se uita in jos spre tipul din „bm”(w) -ul nou nout, negru, lung si lucios. Il privea de sus si ii era rusine. La volan tipul habar n-avea ca e privit si-si vedea de ale lui. Avea cravata in dungi, camasa apretata si se scobea linistit in nara stanga. Privea in gol si se scobea. Era rosu si nu avea altceva de facut.
Ranced
Uneori simt ca miros a ranced. Uneori nu simt ca miros a ranced dar rancezesc si fara sa-mi dau seama. Atunci cand simt ca miros a ranced incerc sa nu ma tin de nas. Atunci cand miros a ranced incerc sa-mi schimb mirosul. Uneori imi reuseste din prima, alteori depun eforturi bune pana iese ceva pe masura rancezelii. Dar si atunci e bine, efortul ma inspira si transpir.
Mirosuri
Miroase a ploaie stricata si a nici macar urma de vara la orizont. Miroase a ganduri degeaba plictisite de vanturi izbucnite din senin. Miroase a sfarsit de inceput in mare voga si terminat in umbra unui altceva mai bine expus si cu mai mare pompa.
Abisuri 