Obezitatea starii, si mai mult, repetitivitatea ei monotona, m-au scos din ale mele punandu-me pe ganduri. Nu tu pic de stare aparte, nu tu exceptie de la regula, nu tu nimic din toate astea, nimic altceva in afara de stare.
Concursul
Nu ma mai mira deloc griul
De cand ceva distante am luat.
Bordu-mi supureaza de atata ignoranta, intrecand cu mult
Ploaia.
Oda rutinei
Zilele marsaluiesc in sir indian grupate in saptamani si anotimpuri, aliniate perfect intr-o simetrie batatoarela ochi. Cadente ritmate, apucaturi repetate aproape la nesfarsit, aceasi cale, aceleasi priviri parasite de substanta, aceleasi mirosuri acre, aceleasi culori lipsa la apel, aproape aceasi eu, zi dupa zi, aproape aceasi ceilalti.
Mirosuri
Miroase a ploaie stricata si a nici macar urma de vara la orizont. Miroase a ganduri degeaba plictisite de vanturi izbucnite din senin. Miroase a sfarsit de inceput in mare voga si terminat in umbra unui altceva mai bine expus si cu mai mare pompa.
