Fustiţa Mihaelei

Pasiunea pentru dezlegarea misterelor i-a fost provocată Criminalistului de bulinele de pe fustiţa Mihaelei.

Criminalistul îşi aducea aminte şi acum, ani buni după, de fustiţa Mihaelei, era o fustiţă scurtă, cu buline gri. De fapt nu putea garanta nimic Criminalistul în ceea ce priveste culoarea bulinelor, pe vremea aceea toate bulinele erau gri, ceea ce le evidenţia într-un fel sau altul era eventual nuanţa gri-ului. Erau de exemplu niste buline de o nuanţă gri-închis, genul de buline bune la toate, când se plictisea, Criminalistul apăsa pe ele într-o doară, nu se întâmpla nimic, bulinele acelea, de un gri-închis, nu trebuiau apăsate, bulinele acelea, de un gri închis, trebuiau rotite. Bunica îl învăţase pe Criminalist să întoarcă bulinele pe la şapte ani “să nu te apropii de bulinele astea înainte de şapte ani, sunt bulinele toxice pentru copii mici” îi spusese Bunica atunci, pe vremurile acelea gri. Toxice şi degeaba, curiozitatea nu deschidea chiar toate porţile la vremea aceea.

Continuă lectura

Umor negru rau

Intr-o buna zi, lucrurile au devenit deodata imposibil de descurcat, pe toate planurile, si asta a pus capac la toate. A asteptat sa se faca seara si sa ramana singur, a ales un scaun relativ stabil, l-a asezat in mijlocul open space-ului, apoi a tras de un fir alb, electric pana a dat de capatul lui, a scos capatul firului din priza, a luat firul si s-a urcat pe scaun, a legat firul bine de neon si apoi a asezat firul in jurul gatului.

Continuă lectura

Oameni si ploi

Oamenii stateau intre doua benzi, nu departe de semafoare. Iti ofereau cate sase painici albe asezate cu grija in pungi de plastic sau cate doua maieuri barbatesti „bumbac suta la suta” pe care ti le plimbau mai intai prin fata ochilor ascunsi in spatele gemurilor intredeschise. Simtindu-le privirea imi mutam discret geanta de pe genunchi pana sub scaun si continuam sa zambesc simtindu-ma in tot acest timp, nu stiu de ce, ca si cum as fi dat bir cu fugitii.

Continuă lectura

Stiri

Traiectorii oblice arunca cu meteoriti incadescenti. Oamenii isi crapa maxilarele urland si apoi o iau la fuga mancand pamantul gaunos. Cinci ore dupa, apar imaginile, intr-un echilibru precar. Desprinse de traiectorii, par deplasate.

Croaziere pe tocuri inalte si subtiri isi anihileaza numarul de stele ingramadind minusurile unul langa altul pe sub paturi roase de invidie. Pe dedesubt, disperarea deseneaza cateva literele pe cateva foi albe si apoi le expune pe toate pe puntea de sus. Deodata intunericul cade bolovan si lat ramane. Eforturile se resemneza inghitind in sec si se retrag cuminti in buzunar.

Continuă lectura