În fiecare dimineaţă îmi beau ceaiul din plic

(pentru ca merita să fie scris)

Servesc şi ei la ceva. Nervii, desigur. La creaţie de exemplu. În fiecare dimineaţă îmi beau ceaiul din plic şi plicul are câte un text şi eu îl citesc, textul şi-mi încep ziua cu câte un „motto” . Motto-ul zilei de azi a fost ceva de genul „un spirit liniştit este un spirit apt pentru creaţie”. Am zâmbit şi mi-am spus că eu nu-s aptă aproape niciodată.

Nu că n-aş fi de acord cu motto-ul dar cine poate oare stăpâni spiritul? El o ia de capul lui unde-l duc călcâiele, cine să-i spună oare că e mai bine să rămână zen şi să privească viaţa într-un picior spunându-şi că mâine va veni şi rândul celuilalt picior? Cine?

Continuă să citești În fiecare dimineaţă îmi beau ceaiul din plic

Reclame

Franturi

Uneori franturile refuza sa se lege. Lipste liantul. Tremura in bataia vantului nonsalant de seara si te trateaza cu indiferenta strainului in simpla trecere pe langa tine. Doar un moment, si ala deja trecut. Urla degeaba si din ce in ce mai ragusit, cica ar vrea sa fie bagate in seama si corect afisate, imperecheate si decorticate, asezate inteligent in context. Dar urla doar la luna, à lehamite si a degeaba, cu ochii inchisi, batute de arsita noptii si complet ocolite de orice interes vadit. Li s-au oferit deja ocazii si le-au refuzat, a doua sansa nu mai exista.

Continuă să citești Franturi