Să (ne) scurgem ?

Din străfunduri uitate de lume, mâncate de viermi, radacinic spirală, radacinic cerc, stelemn pietrificat de veacuri, veacuri roase de invidie, purtate de la un nivel la celalalat, sol stratificat de mizeria anilor duşi, din toate acestea se naşte pe nesimţite o stralinişte ciudată, genul de stralinişte de dinaintea furtuni, frunze galbene călcate în picioare de gânduri cu bocanci, zimţi ascuţiţi, lupta cu timpul, cu opreliştea vremii, lupta cu noi dincolo de noi.

Citește în continuare „Să (ne) scurgem ?”

Pe mine cine ma opreste

Dincolo de ceata groasa, doar inca cativa stropi de ploaie, marunti, desi, imponderabili, cercuri rotunde pe astfaltul gri. In surdina se dezbat curente explicandu-se tendinte „mieux être malheureux d’être trop heureux que d’être heureux d’être trop malheureux”. Sau invers, ce mai conteaza.

Citește în continuare „Pe mine cine ma opreste”

Translucid

Afara ploua des si mult de cateva zile iar de ceva vreme buna lumina se incapatana sa cada oblic si cu perdelele trase. Inauntru se adunasera amintirile si se pusesera la taifas, fiecare cu idei si trimiteri, in general catre vremuri mai bune. La un moment dat, brusc si neanuntata, o cutie si-a facut simtita prezenta. Nimeni nu putea declara cu precizie de cand, unde si mai ales cum procedase ca sa fie, singura evidenta vizibila cu ochiul liber era o existenta palpabila, masurabila, detectabila de la o anumita distanta incolo.

Citește în continuare „Translucid”