Să (ne) scurgem ?

Din străfunduri uitate de lume, mâncate de viermi, radacinic spirală, radacinic cerc, stelemn pietrificat de veacuri, veacuri roase de invidie, purtate de la un nivel la celalalat, sol stratificat de mizeria anilor duşi, din toate acestea se naşte pe nesimţite o stralinişte ciudată, genul de stralinişte de dinaintea furtuni, frunze galbene călcate în picioare de gânduri cu bocanci, zimţi ascuţiţi, lupta cu timpul, cu opreliştea vremii, lupta cu noi dincolo de noi.

Continuă să citești Să (ne) scurgem ?

Reclame

Pe mine cine ma opreste

Dincolo de ceata groasa, doar inca cativa stropi de ploaie, marunti, desi, imponderabili, cercuri rotunde pe astfaltul gri. In surdina se dezbat curente explicandu-se tendinte „mieux être malheureux d’être trop heureux que d’être heureux d’être trop malheureux”. Sau invers, ce mai conteaza.

Continuă să citești Pe mine cine ma opreste

Translucid

Afara ploua des si mult de cateva zile iar de ceva vreme buna lumina se incapatana sa cada oblic si cu perdelele trase. Inauntru se adunasera amintirile si se pusesera la taifas, fiecare cu idei si trimiteri, in general catre vremuri mai bune. La un moment dat, brusc si neanuntata, o cutie si-a facut simtita prezenta. Nimeni nu putea declara cu precizie de cand, unde si mai ales cum procedase ca sa fie, singura evidenta vizibila cu ochiul liber era o existenta palpabila, masurabila, detectabila de la o anumita distanta incolo.

Continuă să citești Translucid

Lucruri marunte

@ Justin Clark

Dă-o naibii de politică, peștele ăsta a murit degeaba, acum e ros doar de valuri și mâncat de nisip și va sfârși îngropat într-un nămete de nisip cu un băț drept înfipt pe post de cruce.

Dă-o naibii de politică și profită de ce se rotește prin jur, azi e azi și mâine nu se știe ce va mai fi. Profită de mirosul de pește putrezit și lasă-te adiat de briza mării și străpuns de razele unui soare ucigaș.

Prin jur o mulțime de chestii „satelizează” – cuvântul ți l-ai inventat așa, dintr-o doară, în lipsa unui sinonim acceptabil – servește-te, e la discreție, profită până nu mai poți duce !

În dreapta – cum privești spre mare – o familie de ruși „get beget” profită de ea, el gras și chel, ea lungă, albă și blond vopsit. Amândoi sub două umbrele, una cu Cola alta cu Tuborg. Undeva mai departe, în valuri, copilul, Igor, dolofanel și tuns se luptă cu marea și urlă de numai el știe de ce.

În stânga o numeroasă familie, ei, ele, copii – mulți și înfășurați în țoale divers colorate, făcuți pachet și aruncați în apa – o bunică și un colac. Valurile îi leagănă ușor în bătaia vântului, soarele îi roade ușor, până la os, colacul își vede de rotațiile lui, toată lumea pare mulțumită de situație. O fetiță îmbrăcată în haine roz bombon din cap până în picioare își aruncă fericită pălăria pe nisipul fierbinte și-și continuă alergarea prin apa sărată, ferită de dinți.

Peștele pute încălzit de soare, briza îi transmite esența din nară în nară. Ne-am hotărât spre binele public să oprim măcelul. Cu o lopățica verde de copil l-am îngropat într-un nămete de nisip cu un băț drept înfipt pe post de cruce. Să-i fie țărâna ușoară.

Da-o naibii de politică, se petrec lucruri interesante la tot pasul, lucruri mărunte create de oameni mărunți, dezgropate de oameni mărunți, apreciate de oameni mărunți.