Mai simți?

@ JR Korpa

Mai simți?
Am mânia forfecilor
Ascuțite bine
Și a culorilor fine
Mai poți?
Am mânia degetelor
Apăsate din greșeală
Și a adevărurilor nespuse
Acoperite cu cerneală
Mai ești?
Am mânia ta și tu te faci că plouă
Întunericul în două
Și te simți că ești
Până nu poți
Mai taci?
Am mânia nespuselor
Ciopârțite bine
Și mă apuc
De liniștea aceea groasă
Și neagră și oarbă și tai
Distanțele dintre noi
Până dau de capătul distanțelor
Și de capătul forfecilor
Și de capătul nostru
Și atunci te rog să simți
Până nu mai poți
Și te rog să poți
Până nu mai simți
Și te rog să fii
Să mai rămâi un pic din tine
Să mai rămâi puțin din noi
Mai simți?

Reclame

Să (ne) scurgem ?

Din străfunduri uitate de lume, mâncate de viermi, radacinic spirală, radacinic cerc, stelemn pietrificat de veacuri, veacuri roase de invidie, purtate de la un nivel la celalalat, sol stratificat de mizeria anilor duşi, din toate acestea se naşte pe nesimţite o stralinişte ciudată, genul de stralinişte de dinaintea furtuni, frunze galbene călcate în picioare de gânduri cu bocanci, zimţi ascuţiţi, lupta cu timpul, cu opreliştea vremii, lupta cu noi dincolo de noi.

Continuă să citești Să (ne) scurgem ?

De-a noi

Sa lasam matasea sa ne alunece lin peste toate principiile, atingandu-le trecerea, consumandu-le regulile scrise si nescrise. Sa nu focalizam pe spuma, spuma trece repede – ni s-a explicat odata cu lux de amanunte cum ca berea fara spuma nu si-ar mai merita numele si atunci am raspuns instictiv,  „nici noi fara autencitatea actelor nu ne-am merita verticalitatea „.

Continuă să citești De-a noi