Știi ?

black and white photo of train on station

@ Ludwig Wallendorff

Știi ?
Nu mai vreau
Să îmi mai fii
Nici viață
Nici gară, nici peron
Și nici măcar  un gând grăbit
Oprit brutal la semafor
Nu mai vreau să mi te oprești tren
Și nici să te mai folosesc vreodată
Pe post de catren
Viața este un ceasornic stricat
Ticăie ruginit prin gări abandonate
Și, din când în când în când, se apucă să sune strident
Lucruri cu adevărat ciudate
Sau ciudat adevărate
Cam asta ar fi
Doar știi …

Sunt complet decalată şi o asum

Ceea ce este sigur – da sigur, cert, cu siguranţă cert şi sigur – este că eu nu ştiu, nu vreau, nu pot scrie poveşti care să stoarcă lacrimi, care să întoarcă cu josul în sus, care să macine, să întrebe, să răspundă, să contrazică, să contrarieze, să creeze polemici, să arate cu degetul, să ceară păreri, să smulgă like-uri, să împânzească, să propage, să creeze celebrităţi peste noapte, să împroaşte, să cureţe, să împroaşte din nou, să cureţe din nou. Eu nu pot, nu vreau, eu nu ştiu să scriu ceea ce-şi doreşte publicul să citească. Rândurile acelea care să pară smulse din viaţa cititorilor, faptele acelea cu care toţi, absolut toţi ne identificăm odată şi odată, situaţiile acelea în care toţi,, absolut toţi ne vom trezit odată şi odată dimineaţa devreme cu senzaţia certă, sigură, apăsătoare că nu ni se întâmplă nouă, nu poate să ni se întâmple nouă.

Citește în continuare „Sunt complet decalată şi o asum”