Aparitia

Faptul ca era gri nu era mana hazardului, culoarea si-o alesese intr-un mod premeditat, dupa o buna bucata de vreme. Cautase zile-n sir in locurile cele mai ciudate, ba in gradina lui Nea’ Mitica, ba pe sub nucul din vale, ba chiar si peste gardul vecinului din deal. Vizionase cateva duzini bune de rate trufase, vreo cinci-sase pisici tarcate si vreo trei oi de o culoare de-a dreptul ironica. Nu reusise si pace sa-si potoleasca setea de „nuanta cu vino-ncoace intr-un stil aparte „.

Citește în continuare „Aparitia”