Îți ofeream o frunză să-ți astupi lacrimile

Mă întrebai ce se întâmplă cu oamenii
Transformați în aripi
Și eu mă gândeam un pic
Și încă un pic
Și când se termina picul
Răsărea luna și-ți spuneam
Că în acest caz
Ar trebui reinventat rozul
Căci orice transformare
Are un punct de plecare

Continuă lectura „Îți ofeream o frunză să-ți astupi lacrimile”

Anunțuri

Câmpul cu maci

Încălecaseși pe-o șină strâmbă și încercaseși să ții direcția dreaptă. Pe stânga vedeai un lan de verde cu puncte, mici, roșii. Oameni mulți coborau într-o ploaie deasă și culegeau la întâmplare.  Ai fi coborât și tu dar înaintai în sens invers. Înaintai și regretai. Sensul, ploaia, macii, oamenii . Ți se lipise roșul de retină și verdele de retină și oamenii aceia mici sub niște umbrele negre simțeau macii și ploaia și verdele în locul tău. Ai fi vrut să fii strop într-o ploaie fină și deasă. Să fii stop într-o intersecție mică, pe stânga. Ai fi coborât și tu ca și oamenii aceia mici și mulți pe sub umbrelele lor negre și ai fi devenit  și tu la rândul tău punct.

Continuă lectura „Câmpul cu maci”

Cuvintele tale

Te uiţi cum se împung oamenii în cuvinte şi-ţi cauţi concluziile de pe margine. E greu să-ţi găseşti concluziile când nu cunoşti îndeajuns oamenii. De unde să ştii tu direcţia oamenilor? Direcţia oamenilor e dictată de context şi sentiment. E mult prea simplu să scoţi doar un deget şi să arăţi într-o direcţie oarecare. Vântul bate şi direcţia se schimbă …Vine ploaia, cad oamenii şi doar cuvintele rămân…

Cuvintele tale.

Leucoplastul roz

Eu credeam că toţi oamenii au aripi
Aripi din acelea lipite cu leucoplast roz
Aripi una cu sufletul
Aripi în continuarea sufletului
Sufletul oamenilor
Tu îmi spuneai să nu mai pun atâta suflet
În aripile oamenilor
Aripile nu-s alteceva
Decât un leucoplast roz
Lipit, dezlipit şi apoi îndoit şi aruncat la coş
Cu oameni cu tot.

Eu caut încă explicaţia oamenilor

Oamenii citesc doar titlurile. Mie nu-mi ies oamenii. Oamenii nu mai citesc textele, oamenii citesc doar titlurile. Oamenii nu înţeleg metafora din spatele titlurilor. Titlurile sunt incompatibile cu metaforele din spatele oamenilor.

Eu sunt incompatibilă cu oamenii. Cu viteza oamenilor de a pune punctul pe i. Cu puterea oamenilor de a inventa semnificaţii. Cu puterea oamenilor de a clasifica semnificaţiile după chipul şi înfăţişarea lor, a oamenilor.

Continuă lectura „Eu caut încă explicaţia oamenilor”