Prea-plinul

Am regasit culoarea acolo unde o lasasem, fada si neconsolata, cumva plictisita in coltul ei intunecat, uitata de toti si de toate de vreo trei saptamani incoace. Culoarul, la fel de lat si de prost luminat, nu facea altceva decat sa-i puna si mai mult in evidenta particularitatea-i vizibila chiar si de un ne-initiat: cu cat ii era monotonía de mare, culoarea se situa cu mult peste media de aviditate constatata “per global” la multe alte culori.

Continuă să citești Prea-plinul

Lantul slabiciunilor

Nu exista doar puncte caci orice punct ascunde o vírgula si orice vírgula sprijina tot restul inclusiv tendintele, iar tendintele se citesc pana si de miopi pentru ca miopii simt cu ochii aproape inchisi si pentru ca intunericul e doar o stare de spirit iar starile de spirit isi contureaza limitele dimineata devreme si imediat dupa, isi vad de treaba precum au stabilit de comun acord.

Ite

Itele mi s-au parut incurcate rau de tot inca de dimineata, dadea sa ploua si nu reusea si cand am deschis usa pentru prima oara am constatat resemnata balamucul: anotimpuri puse unul peste altul, stari ciudate, uneori prea cald, alteori frig rau, senzatii ametite de prea putine ore, doua mâte pierdute in peisaj, o cutie de ciocolata cu alune de peste mari si tari, inceputa si neterminata, solutii si scenarii, impact mai mult sau mai putin important, concentrare cat a permis patura, chiar un pic peste ca patura era intrata bine la apa, impozite si taxe adunate la un loc, minusuri lipsa, genuri amestecate – cine naiba a inventat neutrul? – si asa mai departe.

Continuă să citești Ite