Ochelari de cal

@ Bud Helisson

Era atât de profundă privirea aceea verde-măslină, atât de grăitor sensul dat de nuanţele ei imperfecte, atât de „altfel totul” decât tot restul încât chiloţii roz cu danteluţă albă trecuseră practic neobservaţi.

(Aceasta este o pură fictune, a se lua fix ca atare)

Magnolia

Pierdut in ganduri matinale omul isi infunda castile in urechi, potriveste volumul putin peste zgomotul ambiental, isi alege o bucata ritmata, priveste femeia din fata, priveste revista femeii din fata, priveste putin in dreapta, putin dincolo de geamul patat, incearca sa patrunda obscurul, obscurul e lung, negru, tunelul miroase, omul inchide ochii, omul se pierde, omul se uita dincolo, printre ganduri.

Citește în continuare „Magnolia”