Realizez că trăiesc într-o lume închisă

@ Antoine Beauvillain

Atrag într-un mod ciudat oamenii lângă care nu vreau să mă așez.
Când mă așez, realizez că trăiesc într-o lume închisă. Regulile dictate de societate impun un oarecare grad de solitudine.

Citește în continuare „Realizez că trăiesc într-o lume închisă”

Giratoriu

Azi am trecut pe lângă un om cu pantaloni verzi și ochi căprui care privea un gard din sârmă ruginită de la atâta ploaie.  Plouase ieri până la 7 și apoi se gândise dacă să ningă sau dacă să nu ningă. Nu ninsese. Se așternuse doar un fel de pâclă albă, rece și umedă care îmi transformase sufletul în ceva greu de definit.

Citește în continuare „Giratoriu”

Eu n-am fapte cu lipici la oameni

E uşor să găseşti nod în papură faptelor. Pentru alţii faptele mele sunt una cu nimicul. Îmi place să plec de la nimic şi să construiesc tot restul. O dată, de două ori, de zeci de mii de ori. Până devin una cu nimicul. Nimicul e un început ca oricare altul. Ca şi sfârşitul dealtfel. Tot un fel de început.

Eu n-am fapte cu lipici la oameni, eu pur şi simplu exist altfel.

De ce unele cad atât de repede?

Nu ştii… Cad cifre, atât de repede cad cifre. Ai vrea să ştii de unde, ai vrea să ştii cum. Da, mai ales cum. Te-ai duce acolo în vârf de-ai ştii unde-i vârful, te-ai duce acolo în vârf şi ai întreba fiecare cifră de ce cade, cine şi mai ales cu ce ocazie i-a acordat dreptul la cădere.

Citește în continuare „De ce unele cad atât de repede?”